Hidrantul

Reiau episodul cu iepuri, pentru că iepurii sunt parte integrantă din hidrant. Aveam 7 ani, făceam zilnic curățenie în grădina blocului. Într-o zi, verificând curățenia, găsesc în grădină o femeie smulgând iarbă. Îi spun: eu nu muncesc aicea zilnic ca să veniți dumneavoastră să rupeți iarba. Femeia îmi spune că adună iarbă pentru iepuri. Eu îi spun că trebuie să facă dovada iepurilor, ea zice ok, hai la mine-acasă. Mă duc cu femeia la ea acasă, câteva străzi mai încolo, și da, are iepuri. Un cuplu – Hominide și Costică – și mai mulți pui infinitezimali, pe care îi hrănește cu lapte dintr-o pompiță. Mă lasă să hrănesc puii din pompiță și să mă joc cu iepurii mari. În fiecare zi încep să caut prin casă morcovi și vechi sticle de sirop Expectorant în care să duc lapte la iepuri. Mă duc zi de zi în casa femeii fără să spun la nimeni. Într-o bună zi dau nas în nas cu mama, în timp ce ies din lift cu laptele într-o mână și morcovul în alta. Mama știe că laptele mă bagă în spital și că nici cu morcovii nu mă omor. Luată prin surprindere, îi spun adevărul. Mama se face albastră când află că de luni de zile eu merg în casa unor necunoscuți. Vine cu mine la Hominide și Costică și-i face femeii ăleia circ. Cum e posibil să nu anunțe părinții, să profite de copil, sunt atâtea povești cu secte, etc. Merg și în următoarele zile la iepuri, nu primesc niciun pui. Nu-mi făcusem foarte multe speranțe, dar ar fi fost frumos. Până la urmă renunț. Încep și eu să cred că femeia aia profită de mine. Azi noapte, aveam tot 7 ani, mă plimbam prin blocul H, numărând treptele și citind numele scrise pe sonerii. La etajul 7, exact unde am locuit, îl văd pe Zîtu umblând de zor în cutia de hidrant încastrată. Pe capacul de tablă e desenat un mare H dar și un cap de mort. De cum îl văd pe Zîtu, îmi spun că e femeia cu iepuri într-o nouă înfățișare. Strig la el – n-aveți voie să umblați acolo! El mă repede – hai, șterge-o, lasă-mă să-mi văd de treabă! Nu mă impresionează, eu l-am prins pe el, nu el pe mine. Îi mai spun o dată – n-aveți voie să umblați acolo, dacă nu vă dați la o parte, mă duc la Președintele de bloc. Zîtu se dă la o parte, cu gândul că dacă mă uit în cutie și văd ce face, îmi mai trece din curiozitate, dar continuă să mă ia de sus și să mă bodogăne – haide, mă, fetițo, vezi-ți tu de treabă și lasă-mă să lucrez și vezi să n-o încasezi de la domnul Președinte. Mă uit în cutia de hidrant și văd mai multe fire, cu intrări și ieșiri marcate clar. Doar că jackul roșu e băgat în mufa albă, jackul alb e băgat în mufa galbenă, iar jackul galben e băgat în mufa roșie. – Domnule, ești tâmpit? Când mă întorc spre Zîtu nu mai am 7 ani, dar el continuă să mă trateze ca și când aș avea: hai, hai, cară-te, nu e treaba ta. Dar eu insist și îi explic: – Ești tâmpit domnule? De ce ai dat culorile peste cap?