Upgrades

Eram la cabinet, așteptam să mi se dea instrumentul corespunzător. Se schimbase lumea și nu mai aveai voie să ieși din casă decât cu instrumentul tău muzical. Oamenii trebuiau să se prezinte la câte-un cabinet medical unde erau diagnosticați și dotați gratuit cu echipamentul muzical indicat de măsurători. A coborât o doctoriță și mi-a zis – întindeți mâinile! M-am executat și doctorița mi-a tras peste brațe două bretele și-așa m-am trezit înhămată la un acordeon. Am încercat câteva clipe să absorb ideea, să caut o logică, să accept că de-acum încolo așa voi umbla, mă gândeam și la variante mai rele, care m-ar fi imobilizat sau incomodat mult mai rău, dar revenindu-mi din șoc am început să urlu: nu se poate așa ceva! e o crimă! vă dau în judecată! chem poliția! luați-l de pe mine imediat! În același timp, acordeonul se transforma din ataș în implant, părea că în scurt timp nici nu va mai putea fi extras din corpul meu fără distrugeri de țesut. Doctorița a desprins acordeonul de mine, a urcat și după câteva minute s-a întors cu un alt instrument – să încercăm cu ăsta, dacă insistați, deși diagnosticul arată clar că sunteți candidata perfectă pentru acordeon. Și îmi prinde la încheieturi o armonică de mână. Bucuroasă că am scăpat de dihania aia masivă, mă bucur câteva clipe că am primit un burduf mai mic și mai ușor. Până când îmi dau seama că acuma chiar că-s legată de mâini. Încep din nou să urlu, că refuz, că e bătaie de joc, că din partea mea să se aștepte la ce e mai rău și că să-mi scoată cătușele alea cu foale că fac circ, revoluție și plângeri penale. Și să nu cumva să-mi mai aducă vreun instrument cu burduf, că le urc în cap tot bulevardul. Doctorița a plecat iar, de data asta cu adevărat obosită. Părea surprinsă că s-a găsit cineva să se împotrivească diagnosticelor ei absurde. Probabil că era obișnuită ca oamenii să plece de-acolo ca de la tombolă, fiecare cu ce i-a picat. S-a întors și a treia oară și mi-a zis din nou – întindeți mâinile! Înnebunesc, i-am zis! Câte tipuri de acordeoane or mai exista pe lume!? Am întins mâinile pregătită deja să dau cu ghiozdanul de pământ. Mâhnită, doctorița îmi aranja pe antebrațe un scul de lână larg și pufălos. Huh! Slavă d-lui! Doctorița a făcut câțiva pași în spate, trăgând de fir, înfășurând și făcând un început de ghem. Vă arăt cum trebuie să procedați, mi-a zis.