Probe

Trebuia să ne facă evaluarea anuală. Intram pe rând în sala tronului și ne primeam subiectul de examen. Am intrat în sala de marmură pe ușa din dreapta și m-am oprit în dreptul rândului de scări care se oprea în tron. Am făcut o plecăciune și am rămas așa în ea. Catch! mi-a zis și, tot plecată și fără să ridic privirea, am prins lucrurile pe care mi le-a aruncat și cu care trebuia să trec cele două probe: 1. să cos un nasture și 2. să fac un desen pe asfalt. Din plecăciunea în care mă aflam, am mai făcut una, și mai adâncă, apoi am șters-o pe ușa din față, să rezolv cele două subiecte. Eram destul de senină, îmi spuneam că sunt niște probe drăguțe și ușoare, care exprimă bunăvoință. Am rămas cu această impresie până la final. Era un nasture minuscul și fragil, o cojiță de sidef cât o unghie de copil. Un ac gros și o ață neagră. Și nasturele trebuia să îl cos pe un palton de soldat, înghețat și acoperit de zăpadă. Am scuturat paltonul cât am putut și am încercat să încălzesc o bucățică suflând și lingând, doar-doar s-o înmuia cât să treacă acul. Am reușit cât de cât, dar nasturele era așa de mic încât părea că mi s-a dat de cusut o așchie de gheață. Am reușit să îl cos chiar de partea cea mai groasă a paltonului, unde erau oricum niște întărituri și niște tigheluri în plus. Năsturașul sclipea ca un solz de Guppy pe namila aia de haină soldățească și în timp ce îl admiram, mă gândeam că e exclus să inventezi o butonieră pentru așa ceva și că s-ar putea, la o nevoie, croșeta o gaică, dar greutatea hainei n-ar face decât să rupă ața. Pentru cea de-a doua probă primisem o cutie cu cretă și fusesem condusă spre carosabil. N-ar fi fost o problemă nici printre roțile mașinilor, doar că tocmai plouase. Asfaltul mustea de apă cu irizații de benzină. Am început să desenez, stând pe vine lângă bordură, mai deranjată de gurile de canal care îmi rupeau desenul, decât de roțile care-mi băteau obrazul. Desenul rămânea doar în memoria mea și a cretei care mi se împuțina între degete, dar continuam să îmi fac temele, încercând să fac față chinuitoarelor dureri de genunchi date de mersul piticului, cu spatele.