Suprapuneri

Mergeam spre Comisia Europeană. Doar că sediul ei era la Londra și la parter avea McDonald’s-ul de pe Vittorio Emanuele din Bari. Era ca și când aș fi luat colțurile din tavă și le-aș fi pus unele peste altele. Trebuia să-i înmânez unui coleg din Rezistență un pachet de manifeste. Apoi am aflat că are nevoie și de bani și m-am mobilizat rapid într-o operațiune de fundraising. Banii îi trebuiau ca să se întrețină. Cu maximum de discreție m-a lăsat să înțeleg ca e nevoie de bani pentru ca el să poată sta în permanență în McDonald’s. Bărbatul, foarte înalt și foarte slab, era îmbrăcat într-un palton negru. Deși se vedea că era complet degerat, nu scotea o vorbă despre nopțile petrecute în fața fastfood-ului. Înțelesesem din vagile lui relatări, corelate cu povestirile celorlalți colegi, că nu dormea niciodată, că nopțile și le petrecea în poziție de drepți sub marele M luminos, și că în timpul zilei se muta de la o masă la alta a McDonald’s-ului, cumpărând o dată la două ore câte o cafea și numai în zilele de sărbătoare câte o înghețată. Nu se lăuda în niciun fel cu veghea lui neîntreruptă, la cel mai mic semn de admirație protesta, întâmplător pot asta, spunea, dacă vorbim despre asta, atunci ar trebui să vorbim și despre celelalte multe lucruri pe care nu le pot. Ca și când cea mai mică laudă ar fi pus sare pe rană. Felul extrem de rezervat în care vorbea despre pază și devotamentul lui pentru cauză îmi insuflau un respect profund. În același timp eram, însă, preocupată de imprimanta stricată. Înainte să plec de la birou printasem niște fișiere importante și imprimanta făcuse modificări în conținut. Le făcuse atât de subtil și de alambicat încât nu mai reușeam să refac mental conținutul inițial. Mai mult, nici măcar nu reușeam să înțeleg dacă modificările operate de imprimantă ne incriminau sau ne ajutau. Trimisesem mai mulți reparatori care mă țineau la curent cu progresul, dar cam toți se recunoșteau depășiți de situație. Mă întrebau: asta trebuia să iasă? Iar eu le spuneam disperată: nu mai știu, pur și simplu nu mai știu ce trebuia să iasă.