A moo moo here. And a moo moo there.

Procesul constatator

Mă chemase la el în birou, te rog, tu mă știi, spune-mi când vreodată pe lumea asta am impus eu cuiva ceva. E evident că joacă în continuare cartea dezarmării, mă surprinde că este atât de consecvent și în același timp mă pufnește râsul. Reușesc să înghit acel păi, da, când? Că totuși ar fi trebuit. Dar recunosc că poți avea o singură carte la nemurire și asta e joci cu ea sau abandonezi, recunosc că sunt mulți care își pierd concentrarea după ani de zile de jucat aceeași carte proastă, așteptând doar cine știe ce minune în distribuirea cărților celorlalți. Și m-a întrebat în șoaptă, și șoapta e importantă pentru rol – uite, eu am citit procesul ăsta constatator făcut de X. și îți spun sincer că nu se înțelege nimic din el, mi s-ar părea potrivit să se ocupe altcineva de procesele astea și m-am gândit la tine. Asta dacă ești de-acord și tu, bineînțeles. Bineînțeles, câteodată pot fi de acord foarte repede. Rămâne să le fac eu. Nu prea știu ce urmează, dar am impresia că o să-mi facă plăcere. Îmi dă o adresă și-mi spune – uite, începe de aici. Îmi fac bagajele rapid și mă duc la adresa indicată. Intru într-o clădire de birouri dezafectată, urc câteva etaje, intru într-un anumit birou și încep să scriu procesul constatator stând în picioare: nivelul patru, a patra ușă pe dreapta dinspre lift, ușă metalică, vopsită în gri, prinsă în tocuri de lemn. Ușa este întredeschisă, prin deschizătură pătrunde lumina de la fereastra de pe peretele opus, sudic. Tocul de lemn e așchiat în dreptul clanței, în unele zone se regăsesc urme cenușii. În cameră, pe peretele vestic se află o tablă în dreptul căreia e o catedră veche, în jumătatea estică a camerei sunt șase birouri vechi, unele dintre ele răsturnate. Pe catedră, cu fața spre birouri, se află un corp necunoscut, un sac de piele, mai exact un trunchi de om făcut sac. Capul și membrele sunt îndesate în sacul de piele cusut cu punct ascuns și ceruit. Privit dinspre catedră, sacul are un aspect neted, privit dinspre birouri arată a spate încovoiat căruia i se citesc foarte clar vertebrele. Pielea nu prezintă zgârieturi sau contuzii, e inodoră, are un colorit ușor cenușiu. Originea trunchiului – bărbat, caucazian, brunet, 30-40 de ani, aproximativ 1,75 înălțime, maxim 60 kg. Cadavrul – notez în continuare – este o evocare a picturii “An Empty Bliss Beyond This World”, lucrare semnată de Ivan Seal, comisionată de James Leyland Kirby și aparținând perioadei The Object Hurts The Space. Fac câteva scurte însemnări apropo de potențarea inegală dintre arte plastice și muzică și închei procesul constatator enumerând câteva diferențe purtătoare de mesaj dintre lucrarea lui Ivan Seal și intalația de pe catedră. Mă întorc la serviciu mulțumită.

 

În curând

În curând voi fi mâncat 3 GB.